Dragi prieteni,
Salutări din partea Tricontinental: Institutul pentru cercetare socială.
În ultimii doi ani, tineri din întreaga lume au ieșit în stradă. Din Kenya până în Nepal, din Indonezia până în Filipine, din Madagascar în Maroc, precum și în Peru, ei se ridică și mărșăluiesc. Jurnaliștii numesc aceste revolte „Gen Z”, de parcă ar fi un segment de piață. Termenul descrie tinerețea protestatarilor, faptul că se pricep la platforme digitale și că nu mai au răbdare cu instituțiile politice tradiționale. Dar el ascunde mai mult decât dezvăluie cu privire la politica epocii noastre.
O generație nu reprezintă o clasă - tinerii nu împărtășesc aceeași experiență socio-economică. Mai mult, aceste revolte au fiecare propria istorie. În iunie 2014, protestele din Kenya au fost declanșate de propunerea de lege a finanțelor, care transfera povara datoriilor și austerității asupra muncitorilor. În septembrie 2025, furia din Nepal, declanșată de corupție și de elite politice nepăsătoare, s-a intensificat după ce guvernul a încercat să restricționeze rețelele sociale. Începând cu sfârșitul lui septembrie 2025, tinerii din Maroc au protestat împotriva declinului sistemului public de sănătate și educație în timp ce sume imense erau direcționate spre pregătirile pentru Cupa Mondială 2030 a FIFA. În aceeași lună, demonstrațiile din Madagascar au început din cauza lipsei de furnizare a apei și electricității. În Peru, protestele din septembrie și octombrie 2025 au luat în vizor clasa politică, crima organizată și un sistem de pensii care le ia tinerilor banii dar nu le poate promite siguranță. Acestea nu sunt revolte identice, dar împărtășesc un sentiment comun: se găsesc bani pentru stadioane, dar nu pentru spitale, bani pentru a plăti creditorii străini, dar nu pentru a crea locuri de muncă pentru tineri, bani pentru poliție, dar nu pentru școli.
Corupția este cuvântul folosit cel mai des, dar dedesubtul corupției se găsește o ordine socială care a anulat viitorul.
Steagul pirateresc din manga japoneză One Piece a fost reperat la mai multe astfel de proteste. E vorba de o emblemă ciudată: manga respectivă este despre o bandă de tineri care pornesc pe mare pentru a găsi o comoară monopolizată de cei puternici, înfruntând un guvern mondial care pretinde că e legal dar practică violența. Steagul nu oferă un program politic, ci exprimă un sentiment: lumea existentă e frauduloasă și a devenit necesară o aventură dincolo de ea. Tinerii par să spună: „Haideți să plecăm în larg în căutarea unui viitor care nu e lipsit de speranță așa cum e prezentul!”
Baza materială a acestui sentiment se regăsește limpede în noul raport al Organizației Internaționale a Muncii (OIM), Tendințe globale pentru angajarea tinerilor 2026: Înapoi în viitor. După ce în 2023 a atins cel mai scăzut nivel în mai mult de două decenii, rata șomajului în rândul celor cu vârste între 15 și 24 de ani a crescut la 12,4% în 2025. Asta înseamnă că 67 de milioane de tineri căutau activ un loc de muncă dar nu-l găseau. Șomajul în rândul tinerilor a crescut între 2023 și 2025 în opt dintre cele unsprezece subregiuni ale lumii. Însă rata șomajului spune doar o parte din adevăr, pentru că nu îi include pe cei care au încetat să mai caute. Din acest motiv, o categorie mai revelatoare este NEET: tineri care „nu sunt angajați, nu sunt școlarizați și nu sunt ucenici.” În 2025, mai mult de 275 de milioane de tineri - unul din cinci - intrau în această categorie, cu nouă milioane mai mulți decât în 2023.
În spatele acestui acronim rece se găsesc vieți suspendate. Un tânăr termină școala, caută un loc de muncă timp de luni de zile și descoperă că nu este de lucru. După ce își încetează căutările, se întoarce în casa aglomerată a familiei sale, amânând căsătoria, copiii și o viață independentă. Timpul trece, dar viața nu avansează. Povara e puternic nuanțată de dimensiunea de gen. Mai mult de două treimi dintre tinerii din categoria NEET sunt femei. Rata NEET pentru tinere femei este de 27,4%, mai mult de dublul ratei de 13,1% pentru tineri bărbați. Motivul nu este că tinerele nu ar avea suficientă educație, ci că munca neplătită de îngrijire, discriminarea și lipsa locurilor de muncă decente le împing în afara vieții economice.
În statele arabe și în nordul Africii, aproximativ o treime dintre tineri sunt în categoria NEET. În Africa Subsahariană, șomajul oficial în rândul tinerilor pare a fi mai scăzut, la 8,4%. Însă aceasta este dovada informalității datorată sărăciei, nu urmarea vreunei abundențe de locuri de muncă. Tinerii trebuie să accepte, sau să creeze, orice tip de muncă informală reușesc să găsească. Aproape nouă din zece tineri muncitori din țările cu venituri scăzute și mediu-scăzute muncesc informal, în afara protecțiilor sociale și de muncă. Multora li s-a spus că educația e calea spre eliberarea de greutăți. Tinerii se împrumută, studiază, obțin calificări și uneori migrează, doar pentru a se confrunta cu ceea ce OIM numește lipsa de locuri de muncă pentru calificările medii. Angajatorii cer experiență de la cei care își caută primul loc de muncă, în timp ce inteligența artificială amenință unele dintre meseriile de nivel începător prin care în trecut se câștiga experiență. Educația crește așteptările, dar economia nu le poate îndeplini.
Nu e de ajuns să descriem deziluziile tinerilor ca doar o criză a sănătății mentale, fără legătură cu economia politică. Un sondaj din 2025 asociat cu UNICEF, care a ajuns la peste 5.600 de tineri, a concluzionat că șase din zece se simțeau copleșiți de actualitate în timp ce numai jumătate dintre ei știau de unde pot obține sprijin pentru sănătatea mintală. Dar 60% au declarat totuși că își păstrează speranța și că vor să contribuie la un viitor mai bun. Organizația Mondială a Sănătății raportează că una din șase persoane din lumea întreagă se confruntă cu singurătatea, o cifră care crește la 17-21% în rândul celor cu vârsta între 13 și 29 de ani. Contrar percepțiilor populare, singurătatea este mai ridicată în țările cu venituri scăzute. Singurătatea este asociată nu doar cu depresia și anxietatea, ci și cu veniturile reduse, infrastructura publică inadecvată și lipsa accesului la educație și locuri de muncă.
Singurătatea nu e doar absența unei prezențe. E sentimentul că societatea se poate lipsi de tine. Tânărul e conectat la mii de oameni printr-un smartphone dar deconectat de instituțiile care fac posibilă o viață demnă: locul de muncă, sindicatul, asociația de cartier, centrul cultural și organizația politică. Piața oferă comunicare fără comunitate și vizibilitate fără putere.
Această singurătate este accentuată de o incertitudine răspândită. Chiar și instituțiile care vorbesc limbajul capitalului înregistrează această instabilitate. Indexul Global al Incertitudinii numără referințele la „incertitudine” din rapoartele de țară produse de Economist Intelligence Unit, un serviciu de cercetare folosit de corporații, instituții financiare și guverne. Contorul accelerează în timpul războaielor, crizelor financiare, pandemiilor, răsturnărilor politice și conflictelor comerciale - tocmai crizele care destabilizează cotidianul a milioane de oameni.
Dar incertitudinea măsurată de capital este percepută foarte diferit de clasa muncitoare. Pentru investitori, incertitudinea înseamnă că o investiție ar putea să-și piardă din valoare, dar pentru un tânăr muncitor ea înseamnă că el nu știe dacă va avea un loc de muncă luna viitoare, dacă își poate plăti chiria, dacă va pune de mâncare pe masă sau dacă războiul sau mediul înconjurător îi vor distruge locuința. Clasele conducătoare măsoară incertitudinea în timp ce tot ele o produc.
Așa-zisele revolte „Gen Z” sunt întruparea politică a unei generații căreia i s-a anulat viitorul. Revolta lor nu este, încă, un proiect organizat. Furia spontană poate progresa înspre solidaritate și reconstrucție socialistă sau poate fi capturată de cinism, șovinism și extrema dreaptă. Chestiunea decisivă este dacă organizațiile durabile pot transforma singurătatea ecranului într-o tovărășie a luptei.
Aceste revolte au fost acompaniate de mai mulți poeți și interpreți. Hamza Raid și El Mahdi Lyoubi din Maroc, Eduardo Ruiz Sáenz din Peru (ucis de poliție în timpul protestelor din 2025), și Javan Poetul din Kenya. Poemul lui Javan din 2019, intitulat „Specie ucigașă”, surprinde hotărârea tineretului. Poemul - scris în limba sheng, jargonul urban al Kenyei care combină kiswahili, engleza și alte limbi din Kenya, tratează violența aplicată tinerilor rebeli de un stat recalcitrant și coroziv:
Citizens na law no love, land cruisers zimekuwa hearse
Kuferry body bags forest grounds zimeja body parts
Si watu Ni animals Kwa killer squads’
Poo poo kushoot na kutoa bullets kwa throats
Alafu Kwa media wanakuwa applaused
Hakuna light Kwa end ya tunnel iko closed
Hakuna change Kwa youth heart yake imekuwa stopped
Hakuna justice Kwa years za cases ziko paused
Nikupe ID? Wee ukifichia eyewitness badge number
Kwa crime scene openly identity unaseal
Inamean hauko right system Ni dark haina light
Si na guns but our voices zita challenge your might.
Juu Wewe Na Wewe Na Wewe Na Wewe
Si Enforcers
Wewe Ni killer breed
Wewe Ni Killer breed
Wewe ni killer breed
Cetățeni și lege: aceasta nu e o poveste de dragoste.
Jeepurile au devenit dricuri,
care transportă saci cu cadavre.
Pădurile sunt pline de mădulare.
Nu oameni, ci animale
în ochii plutoanelor de ucigași.
Poo! Poo! ei trag,
smulg gloanțele din gâtlejuri.
apoi, în presă, sunt aplaudați.
Nu e nicio luminiță
la capătul tunelului;
tunelul a fost închis.
Nu e nicio schimbare pentru tineri:
inimile lor au fost oprite.
Nu e nicio dreptate:
procesele lor au fost puse pe pauză de ani.
Îți dau buletinul meu?
în timp ce tu îți ascunzi numărul de pe insignă de ochii martorilor.
La locul crimei,
îți ascunzi pe față identitatea.
Asta înseamnă că dreptatea nu e de partea ta.
Sistemul e în beznă; nu există lumină.
Noi nu avem arme,
dar vocile noastre îți vor înfrunta puterea.
Pentru că tu și tu și tu și tu:
Voi nu sunteți executanți.
Sunteți o specie de ucigași.
Sunteți o specie de ucigași.
Sunteți o specie de ucigași.
Îmbrățișări,
Vijay