Dragi prieteni,
Salutări din partea Tricontinental: Institutul pentru cercetare socială.
Trăim într-o lume cu susul în jos. Liderii națiunilor mai bogate, vechile puteri coloniale, vor să reabiliteze limbajul imperialismului: laude pentru trecutul lor și dorința de a repeta acel mesianism în prezent. Între timp, popoarele națiunilor mai sărace fac agitație pentru pace și dezvoltare, precum și pentru a li se cere scuze pentru crimele colonialismului și a li se oferi reparații pentru jaful efectuat în acea perioadă. Sloganul poporului e simplu: „Dreptate, acum.” Deocamdată se aude doar ca un mormăit, dar va deveni tot mai puternic cu timpul.
Când oficiali din Statele Unite vin în Europa pentru a discuta geopolitică, oficialii europeni de rang înalt ascultă cu atenție. Anul trecut, la Conferința de Securitate din München, Vice Președintele SUA JD Vance i-a certat pe europeni pentru o criză „făcută cu mâna noastră”. A fost mustrat pentru că s-ar fi arătat insolent față de democrația europeană, pe care el a admonestat-o ca insuficient de atentă la „problema” migrației și mult prea preocupată de ascensiunea extremei drepte de un anume fel.
Ziarele europene, de la The Guardian la Le Monde, l-au criticat pe Vance pentru neobrăzarea lui. Însă majoritatea oficialilor europeni liberali de rang înalt - de la Înalta Reprezentantă a Uniunii Europene pentru Afaceri Externe Kaja Kallas până la Secretarul General al NATO Mark Rutte – și-au plecat capul și au spus că Europa ar face bine să realizeze obiectivele pentru cheltuieli militare fixate de Statele Unite. Această cursă a militarizării a mers mână în mână cu o capitulare continuă în fața extremei drepte.
Anul acesta, reprezentantul SUA la Conferința de Securitate din München a fost Secretarul de Stat Marco Rubio. În discursul său, Rubio a oferit o lecție de istorie destul de corectă:
Timp de cinci secole, înainte de sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, Occidentul s-a tot extins - misionarii săi, pelerinii săi, soldații săi, exploratorii săi au pornit de pe țărmurile sale pentru a traversa oceanele, a coloniza noi continente, a construi vaste imperii care s-au întins pe tot globul. Dar, în 1945, pentru prima dată după epoca lui Columb, Occidentul a început să se contracte. Europa era o ruină. Jumătate din ea trăia în spatele Cortinei de Fier și restul părea pe punctul să o urmeze. Marile imperii occidentale intraseră într-un declin terminal, accelerat de păgâne revoluții comuniste și de revolte anticoloniale care urmau să transforme lumea și să drapeze secera și ciocanul peste zone uriașe de pe hartă.
Orientarea istorică a lui Rubio este în general corectă. Colonialismul european s-a aflat în ascensiune începând cam din 1492 - deschiderea Americilor pentru cucerire și înrobire - până la mijlocul secolului XX. Apoi, după ce fascismul a fost învins în Războiul Mondial Anti-Fascist, condus de Uniunea Sovietică și purtat cu pierderi imense în China, colonialismul european a fost împins la o parte de ascensiunea rapidă a mișcărilor atât comuniste cât și de eliberare națională, cu comuniștii din Vietnam (1945), China (1949) și Cuba (1959) învingând, în pofida raportului de forțe, și inaugurând experimentele comuniste din națiunile mai sărace.
Rubio e născut în Miami, Florida. Părinții lui au părăsit Cuba în 1956, aproximativ trei ani înaintea Revoluției Cubaneze. În discursul său, Rubio spune limpede că se consideră pe sine un moștenitor al Europei creștine, fără să revendice nimic din cultura bogată a Cubei părinților săi - o cultură construită pe moștenirile Africii, Asiei și ale popoarelor indigene ale Americii, precum și ale migranților asturieni, galicieni și catalani din Peninsula Iberică. Revoluția Cubaneză a încercat să desființeze treptat vechile ierarhii rasiste ale societății plantațiilor și să construiască o societate în care cetățenii cubanezi sunt egali. Aceasta e decolonizarea pe care Rubio o urăște.
În epoca decolonizării și socialismului, spunea Rubio, „mulți au ajuns să creadă că era dominației occidentale se sfârșise și că viitorul nostru era sortit a fi doar un firav ecou al trecutului.” Dar liderii puterilor atlantice nu s-au lăsat. „Predecesorii noștri și-au dat seama că declinul era o alegere și a fost o alegere pe care au refuzat să o facă.”
Așadar, afirmă Rubio, liderii din Occident trebuie să se țină tare și să respingă ceea ce lui îi pare a fi un declin inevitabil, să apere de comunism valorile occidentale și să se angajeze în noi forme de colonialism (precum în Gaza sau în emisfera vestică). Cu ce fel de Europă încearcă Statele Unite să se alieze? În cuvintele lui Rubio: „O Europă care are spiritul creării libertății ce a trimis vase pe mări necunoscute și a dat naștere civilizației noastre” - cu alte cuvinte, o Europă colonială pentru Statele Unite imperiale. Liderii europeni prezenți în sală l-au salutat pe Rubio cu aplauze furtunoase. Nu au nicio problemă cu câteva războaie coloniale dacă Statele Unite sunt alături de ei cu sprijin militar și protecție. Nimeni nu s-a indignat ca urmare a discursului lui Rubio, nicio consternare în fața afișării fățișe a șovinismului și colonialismului occidental. Pentru liderii europeni, pare a fi inacceptabil ca normele democratice ale Europei să fie criticate dar este cât se poate de acceptabil să fie promovată reîntoarcerea la colonialismul occidental.
Pe măsură ce o nouă stare de spirit se dezvoltă în Sudul Global, pentru suveranitate și o viață demnă pentru popoarele Africii, Asiei și Americii Latine, liderii Nordului Global sărbătoresc Epoca lui Columb și fac galerie pentru o reîntoarcere la acea eră. Vor să pătrundă în muzee, să-și pună pe cap morriones (coifurile conquistadorilor), să urce în avioanele de luptă Lockheed Martin F-35 Lightning II și să bombardeze necruțător popoarele Sudului. Asta e ceea ce i-a făcut Statele Unite Venezuelei în 3 ianuarie 2026, ceea ce i-au făcut Palestinei și ce vor să le facă Cubei și Sahelului. Poate că au o forță militară uriașă, construită cu bogățiile jefuite, și poate că vor reuși să folosească această forță pentru a inspira teamă unei mari părți a omenirii, dar nu vor obține niciodată nici respect nici supunere. Asta e limpede din reacția văzută în jurul lumii față de încălcarea flagrantă a suveranității Venezuelei, din felul în care oamenii sprijină Cuba în fața încercărilor de a înăbuși Revoluția Cubaneză și din indignarea simțită de aproape fiecare locuitor al planetei față de genocidul poporului palestinian încă în desfășurare.
În decembrie 2025, camera inferioară a parlamentului Algeriei a adoptat o propunere de lege care declară colonizarea teritoriului lor de către francezi între 1830 și 1962 drept crimă împotriva umanității. Guvernul algerian mai pusese problema în fața Uniunii Africane (UA), care în februarie 2026 a adoptat o rezoluție prin care declara data de 30 noiembrie ca Ziua Africană de Recunoștință față de Martirii și Victimele Negoțului Transatlantic cu Sclavi, Colonizării și Apartheidului; prin care convoca Conferința Internațională cu privire la Crimele Colonialismului, pe care rezoluția le descrie drept „genocid împotriva popoarelor Africii”; și prin care cerea „recunoaștere internațională și despăgubiri pentru aceste crime istorice”. În timpul adunării UA, Președintele Ghanei, John Dramani Mahama, a spus că țara sa va propune o rezoluție în timpul Adunării Generale a Națiunilor Unite din martie 2026 pentru ca Negoțul Transatlantic cu Sclavi să fie recunoscut drept „cea mai gravă crimă împotriva umanității.” „Toți oamenii cu origini africane așteaptă această zi,” a spus Mahama. „Adevărul nu poate fi îngropat. Fundamentele juridice sunt solide; imperativul moral este de netăgăduit.”
De o parte a Mării Mediterane, Nordul Global vede colonizarea ca pe ceva pozitiv și sugerează că ar fi momentul să revină, în timp ce de partea cealaltă Sudul Global îl condamnă folosindu-se de istorie și revendicând reparații. Observația lui Maham vine pe urmele publicării cărții lui Kwesi Partt, Jr., Reparații: Istorie, luptă, politică și lege, pentru care Mahama a scris o introducere tranșantă. În carte, publicată la Accra și apoi prezentată în timpul summitului UA din Malabo (Guineea Ecuatorială) în iulie 2025, Pratt arată că Nordul Global le datorează popoarelor Africii între $2 și $3 trilioane de salarii neplătite și între $4 și $6 trilioane pentru extracție colonială neplătită. Aceste sume combinate se situează între $6 și $9 trilioane. Capătul de sus al acestei game reprezintă o zecime din PIB-ul anual al Nordului Global și este semnificativ mai mare decât datoria externă totală a continentului african de $1,5 trilioane (care ar trebui oricum ștearsă ca minim gest de remușcare).
Între timp, în Caraibe, Prim Ministrul Gaston Browne al Antigua și Barbuda și-a lepădat costumul, și-a pus o bandană și, în februarie 2026, folosind numele de „Gassy Dread”, a făcut echipă cu starul reggae Gramps Morgan pentru a înregistra cântecul „Reparații”. Iată câteva versuri:
Reparații, dreptate, acum
Africa și Caraibele unite.
Nu filantropie, ci vitează demascare
Restituiri pentru aur și truda cea mare.
Peste ocean, smuls de pe pământ,
Lanțuri la picioare, biciul înălțat.
Dar lumina Ta ne-a dus prin furtună
Astăzi se nasc, azi, ai dreptății zori.
...
Au jefuit trupuri, diamante, trestii.
Generații-ntregi, poveri și dureri.
Dar poporul e puternic, vom supraviețui.
Dreptate, acum:
Reparații, dreptate, acum.
Exact. Prim Ministrul Browne ar trebui să trimită înregistrarea cântecului său lui Marco Rubio și tuturor șefilor de guvern din Europa. Rubio tânjește după „spiritul” colonial care trimitea vase pe „mări necunoscute.” Dar popoarele Sudului Global își amintesc ce purtau aceste vase - și ce au luat cu ele. Dacă puterile atlantice vor să vorbească despre „civilizație”, să înceapă cu restituirile: ștergerea datoriilor nelegitime, returnarea bogăției furate și plata reparațiilor pentru secolele de jaf colonial și extracție neocolonială. Epoca impunității coloniale s-a sfârșit. Dreptate, acum.
Îmbrățișări,
Vijay