Tricontinental: Moștenirea lui Thomas Sankara e vie în Sahel
Al treizeci și treilea buletin (2025)
Dragi prieteni,
Salutări din partea Tricontinental: Institutul pentru cercetare socială.
În lunile care au urmat loviturii de stat din 1987 din Burkina Faso în timpul căreia a fost ucis Președintele Thomas Sankara, serigrafii capitalei Ouagadougou au început să producă tricouri cu fața lui Sankara imprimată pe ele. Imaginea s-a răspândit degrabă în toată țara. Blaise Compaoré, fost ministru al justiției în guvernul lui Sankara, a condus apoi țara până în 2014. A fost suspectat de la bun început de orchestrarea asasinării lui Sankara, dar curțile burkineze nu aveau să-l găsească vinovat decât în 2021-2022. Însă el fugise deja demult în Coasta de Fildeș, unde rămâne fugar până în ziua de azi. În toată perioada în care a păstrat puterea, Compaoré a pretins că e un urmaș al lui Sankara - o moștenire politică de care nu-și permitea să se lepede.
După ce, la vârsta de 20 de ani, a intrat în armată, Compaoré a devenit un tovarăș apropiat al lui Sankara și a participat în lovitura de stat din 1983 care l-a adus pe acesta din urmă la putere. Faptul că avea să se întoarcă împotriva mentorului său (cu doar doi ani mai în vârstă) nu putea fi prevăzut de cei care nu apreciau corect puterea pe care o avea banul într-o țară extraordinar de săracă. Compaoré vine din provincia Oubritenga, cea mai săracă din țară. Planul lui Sankara fusese să revoce moștenirea colonială a Burkinei Faso - mai întâi prin redenumirea ei din Republica Voltei Superioare în Burkina Faso, Țara Oamenilor Demni - iar Compaoré făcuse parte din acest demers. Dar dorințele personale sunt uneori greu de pătruns și ele sunt adesea ținta prădătorilor din serviciile de spionaj străine.
Politica burkineză a fost mereu punctată de lovituri de stat - în 1966, 1974, 1980, 1982, 1983, 1987, 2014 și 2022 - dar țara nu are nimic unic care să explice această punctualitate. Din anul 1950, cel puțin patruzeci din cele cincizeci și patru de țări ale Africii au trecut printr-o lovitură de stat - începând cu răsturnarea monarhiei din Egipt în iulie 1952 de către Ofițerii Liberi (conduși de Gamal Abdel Nasser) până la lovitura de stat din august 2023 din Gabon condusă de Generalul Brice Oligui Nguema. O lovitură de stat e doar manifestarea exterioară a structurii neocoloniale în care există state precum Burkina Faso și Gabon - colonialismul, mai ales în varietatea lui franțuzească, nu a permis niciodată statului să se dezvolte dincolo de aparatul său represiv nici să se formeze o burghezie națională care să fie independentă economic și cultural de capitalul vestic. Absența unui stat dezvoltaționist și a unei burghezii independente însemna că elitele din astfel de țări funcționau ca intermediari: permiteau companiilor străine să deturneze avuția națională, câștigau un comision modest pentru acest serviciu și împiedicau formarea unui proces politic cu adevărat democratic, inclusiv democratizarea economiei prin sindicate. Aceasta era capcana neocolonială.
Țările prinse în această capcană nu au spațiul politic pentru a depăși cu ușurință realitățile lor interne de clasă și lipsa de suveranitate față de capitalul străin. Având puține opțiuni de a-și duce traiul, mulți tineri din orașele mici și zonele rurale intră în armată. În armată ajung să discute suferințele din țările lor și - ca în cazul lui Sankara - să incubeze idei progresiste. Ruptura de trecutul colonial al țării sale pe care a executat-o Sankara în 1983 i-a permis să implementeze mai multe dintre aceste idei: redistribuirea pământurilor pentru a încuraja suveranitatea alimentară; naționalizarea resurselor pentru a combate jaful străin; alinieri militare regionale pentru a se apăra de amestecul imperialist; respingerea ajutorului extern care submina suveranitatea națională; și promovarea unității naționale și a emancipării femeilor. Timp de patru ani, guvernul său a urmat acest plan progresist, înfruntând în același timp regimul datorie-austeritate al Fondului Monetar Internațional. Însă a fost asasinat.
Este important să ne amintim că Blaise Compaoré a fost înlăturat de la putere în 2014 de o răscoală populară condusă de locuitorii din non-lotissements (așezări informale), de mișcările de tineret și de alte forțe civice. Aceasta era starea de spirit. Dar revolta nu a reușit să consolideze puterea iar beneficiile le-au cules un guvern civil slab, grupări militare concurente și, în cele din urmă, în unele părți ale Burkinei Faso, facțiuni ale al-Qaeda încurajate de distrugerea statului libanez de către NATO în 2011. Îndeplinirea mandatului protestelor populare din 2014 a fost scopul declarat al loviturii de stat militare din ianuarie 2022 efectuată de Mișcarea patriotică pentru salvgardare și restaurare (Mouvement patriotique pour la sauvegarde et la restauration, MPSR), un grup de ofițeri devotat moștenirii lui Sankara. MPSR a fost condusă mai întâi de Locotenent Colonel Paul-Henri Damiba și, după înlăturarea sa în septembrie 2022, de Căpitanul Ibrahim Traoré. Asta a fost, se pare, reînvierea rupturii pe care și-o dorea Sankara.
Tricontinental: Institutul pentru cercetare socială vă aduce cel mai recent dosar al nostru, Sahelul luptă pentru suveranitate (august 2025). Bazat pe cercetarea echipei noastre pan-africane și scris tot de aceasta, dosarul oferă o evaluare istorică a politicii nu doar din Burkina Faso, ci și din Mali și Niger - unite azi în Alianța Statelor din Sahel (AES). Cuvântul „suveranitate” din titlu definește argumentul pe care-l construim: indiferent ce alegeri au organizat aceste țări în trecut, ele nici nu au adâncit potențialul democratic din societățile lor nici nu au întărit economiile lor împotriva influenței străine. Toate cele trei state AES sunt bogate în mine de aur, iar Nigerul mai ales are uraniu galben de foarte bună calitate - dar niciunul dintre ele nu a reușit să-și controleze pe deplin resursele sau instituțiile economice, dat fiind că au fost subordonate sistemului monetar francez și corporațiilor occidentale. Nu ai nevoie de o dictatură politică pe față pentru a sufoca suveranitatea unei țări ca Burkina Faso: Compaoré a câștigat alegeri cu 100% din voturi în 1991, 90% în 1998 și 80% în 2005 și 2010, dar într-un mod izbitor de nedemocratic. MPSR, ducând mai departe planul lui Sankara și starea de spirit a protestelor din 2014, este mult mai democratică decât sistemul care l-a ales pe Compaoré.
Răscoala din 2014 din Burkina Faso n-a pornit doar din non-lotissements, ci și din cluburile de noapte. În 2013, artistul de reggae Sams’K Le Jah (Karim Sama) și rapperul Smockey (Serge Bambara) au fondat Le Balai Citoyen (Mătura Cetățenilor), o mișcare de la firul ierbii botezată după campaniile civile de curățenie a străzilor organizate de Sankara și hotărârea de a mătura vechea elită și capitalul străin. În cluburile de noapte ale întregii țări, Sams’K Le Jah ținea sus moștenirea lui Sankara:
Sankara, Sankara, Sankara, președintele meu,
Sankara, Sankara, Sankara din Burkina.
A venit ca om integru să construiască o Africă demnă.
Prin sacrificiul tău suprem ai dat sens vieții mele.
Sângele tău e seva ce hrănește pe vecie
speranța noastră pentru o Africă demnă.
Îmbrățișări,
Vijay
 | A guest post by
|