Tricontinental: Mai mult de un miliard de oameni suferă de afecțiuni psihice
Al treizeci și nouălea buletin (2025)
Dragi prieteni,
Salutări din partea Tricontinental: Institutul pentru cercetare socială.
Am auzit cuvântul „depresie” pentru prima oară când avem vreo șaisprezece ani. Mama m-a dus la Institutul Național pentru Sănătate Mintală și Neuroștiințe (NIMHANS) din Bengaluru, India, ca să mă vadă un profesionist pentru ceea ce eu consideram că sunt doar coșmaruri și după-mese dificile. Am fost printre cei norocoși. În ziua de azi, doar 9% dintre oameni au parte de tratament pentru depresie. Doctorul mi-a vorbit vreme îndelungată și am petrecut mai multe zile la NIMHANS pentru a fi tratat de acest doctor și de alții. Era evident pentru mine că problemele mele se trăgeau dintr-un incident traumatizant care avusese loc cu câțiva ani mai devreme, când am fost violat la școală.
Părinții mei m-au îngrijit de-a lungul întregului proces, dându-mi curajul necesar ca să depășesc urmările și protejându-mă de ceea ce ei considerau a fi umilirea absolută pe care o reprezintă etalarea publică a violenței. Le rămân recunoscător pentru că au fost atât de blânzi și împăciuitori, dându-mi timpul necesar până când am fost pregătit să vorbesc deschis despre ceva ce nu are niciun sens, și nu ar trebui să aibă niciun sens, pentru un copil. Însă experiența depresiei și impactul pe care-l are asupra încrederii în sine continuă de-a lungul întregii vieți. Medicamentele ajută, la fel și dragostea prietenilor, dar nu există „tratament” care permite depășirea unei suferințe atât de complexe.
De-a lungul anilor, a trebuit să mă confrunt în privat cu rușinea imensă care însoțește astfel de experiențe și lipsa de certitudine cu privire la detaliile incidentului (am încurajat eu ceea ce s-a întâmplat?). Rușinea e ceva comun pentru cei cărora li s-a făcut așa ceva și marchează oamenii din momentul în care incidentul traumatizant are loc și până la moarte, așa cum arată gradul mult mai ridicat de suicid în rândul celor care au trecut prin astfel de violențe în tinerețe. Dintr-un motiv foarte bun, importanța medicației și a intervenției terapeutice nu poate fi minimizată. Dar, într-o lume care dă mai multă atenție plății datoriilor și achizițiilor de arme, cu cheltuielile pentru sănătate în declin, sprijinul pentru sănătatea mintală este la un minim feroce.
Unul dintre motivele pentru care sunt un susținător înverșunat al agențiilor Națiunilor Unite, și mai ales al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), este că aceste instituții sunt foarte atente la problemele de sănătate mintală și la subfinanțarea revoltătoare a structurilor de sprijin pentru cei care se confruntă cu astfel de provocări. Două rapoarte în particular – Atlasul Sănătății Mintale 2024 și Sănătatea mintală la nivel global azi (ambele publicate în 2025) – au stabilit că mai mult de un miliard de oameni trăiesc cu afecțiuni psihice. Contrar părerilor general acceptate, majoritatea celor cu aceste suferințe trăiesc în țări cu venituri mici și medii. Suferințele cele mai comune sunt anxietatea și depresia, femeile fiind afectate în mod disproporționat.
Femeile sunt de asemenea expuse la grade mai ridicate de violență acasă, ceea ce duce la stres psihic crescut, iar femeile cu probleme grave de sănătate mintală au o probabilitate mai mare de a fi expuse la violență sexuală și de alte feluri. Dar, în mod izbitor, studiile OMS concluzionează că femeile au capacitate mai redusă de a accesa tratamente terapeutice, din mai multe motive. Un studiu din India, citat de OMS, arată că „femeile cu depresie au o probabilitate de trei ori mai mare decât alte femei să cheltuie mai mult de jumătate din banii lunari ai gospodăriei pe cheltuieli pentru sănătate”. Trei factori - costul, stigmatul și frica - obstrucționează procesul de îngrijire medicală și asistență juridică pentru cei care se luptă cu bolile psihice.
Cifrele îngrozesc. Media cheltuielilor guvernamentale pentru sănătatea mintală reprezintă aproximativ 2% din bugetele pentru sănătate, neschimbate din 2017. Doar 9,89% din PIBul global a fost cheltuit pe îngrijiri medicale în 2022, deși cifrele mondiale referitoare la cheltuielile pentru sănătate sunt foarte înșelătoare, dat fiind că în Nordul Global o proporție mare se cheltuie pe companii de asigurări medicale și intervenții costisitoare, ceea ce denaturează datele. Cheltuielile medii pentru sănătatea publică din Sudul Global sunt de 1,2% din PIB în 2022, cu 141 de guverne care cheltuie mai puțin decât pragul OMS pentru cheltuieli cu sănătatea de 5% din PIB (o cifră similară cu cea dintr-un raport din 2010 care sugera că un prag de 6% ar preveni cheltuieli personale mari). Acolo unde țările cu venituri mari cheltuie $65 de persoană pentru sănătatea mintală, țările cu venituri mici cheltuie $0,04 de persoană.
Într-o perioadă în care națiunile mai sărace cheltuie aproximativ 6,5% din veniturile din exporturi pentru a plăti datoriile externe în timp ce cheltuielile mondiale pentru armată și poliție explodează, este improbabil că majoritatea țărilor vor avea voința politică să-și schimbe prioritățile, de la distrugerea societății la îngrijirea societății.
Care este impactul lipsei unui sistem de sănătate robust, inclusiv a unui sistem de îngrijire a sănătății mintale?
1. Numărul de oameni pierduți din cauza suicidului este scandalos de mare. Se raportează că peste 720.000 de oameni își iau propria viață în fiecare an, aproximativ 8 din fiecare 100.000 de oameni. Rata suicidului în rândul tinerilor este fie stabilă fie în creștere, în funcție de țară (cele mai recente cifre credibile sunt din 2021). Aproape trei sferturi din sinuciderile la nivel mondial au avut loc în țări cu venituri mici și medii. În țările africane, de exemplu, aceste cifre sunt în creștere, în prezent la 11,5 din fiecare 100.000 de oameni.
2. Un nou raport publicat de OMS arată că o sută de oameni mor de singurătate în fiecare oră, în total 871.000 de morți pe an. Raportul include printre factorii care cauzează singurătatea sau izolarea socială „sănătatea fizică sau mintală șubredă (mai ales depresia), trăsături de personalitate precum nevroza, lipsa unui partener, traiul de unul singur și caracteristici ale mediului construit, precum accesul redus la transport public.” Majoritatea acestor factori pot fi depășiți prin legături sociale amplificate de reforme simple, precum transport public îmbunătățit, centre culturale și centre de îngrijire comunitare.
3. Muncitorii din domeniul sănătății mintale sunt la rândul lor predispuși la probleme mintale și fizice datorate surmenajului și lipsei de sprijin. Există doar 13 muncitori din domeniul sănătății mintale pentru fiecare 100.000 de oameni, iar țările cu venituri mici dispun doar de un muncitor pentru fiecare 100.000 de oameni. Două treimi dintre țările lumii, în principal națiuni mai sărace, au doar un psihiatru pentru fiecare 200.000 de oameni. Stresul pe care această situație li-l cauzează oamenilor mărinimoși care aleg această profesie este imens. Cuba este singura țară cu venituri mici unde am întâlnit profesioniști din domeniul sănătății mintale cu adevărat fericiți. Acolo sistemul oferă cât mai mult sprijin posibil celor care muncesc, în pofida tuturor piedicilor, la nivel comunitar cu o populație afectată neurologic de impactul sancțiunilor.
4. Cercetările despre îngrijire arată limpede că este mult mai bine să tratăm oamenii cu suferințe mintale severe prin îngrijiri în centre comunitare care se găsesc aproape de locuințele pacienților decât în spitale psihiatrice care adeseori sunt mult prea mari și sterile. Dar mai puțin de una din zece țări a trecut de la sistemul spitalelor psihiatrice la sisteme de îngrijire comunitară (acolo unde aceste sisteme există), și multe dintre cele care au făcut-o sunt socialiste. Centrele locale de îngrijire comunitară permit majorității oamenilor să fie mai bine integrați în societate și muncitorilor din domeniul sănătății mintale să înțeleagă mai bine trecutul psihosocial complet al pacienților și comunităților din care provin aceștia. Astfel, tratamentul e atât social cât și medical.
Trebuie să cheltuim o parte mai mare din avuția socială pentru îngrijire și mai puțin pentru moarte și datorii.
Când, în adolescență, am descoperit albumul lui Pink Floyd The Dark Side of the Moon (1973), am trăit o mare revelație. Îmi petreceam după-mesele în apartamentul nostru, cu lumina Kolkatei strecurându-se printre arborii înalți de afară și zgomotul tramvaiului pătrunzând în cameră, și ascultam albumul din nou și din nou. E greu de explicat cât de mult însemna pentru mine să-mi închid ochii și să zbor în lumea „Breathe (In the Air)”:
Respiră, respiră în aer.
Nu-ți fie frică să-ți pese.
Pleacă, dar nu mă părăsi.
Privește în jur și alege-ți locul tău.
Să ai viață lungă și să zbori în înalturi
Și zâmbetele pe care le vei dărui și lacrimile pe care le vei vărsa
Și tot ce atingi și tot ce zărești
E tot ce va fi viața ta.
Fugi, iepurașule, fugi.
Sapă vizuina, uită de soare,
Iar când truda e terminată
Nu te așeza,Sapă din nou.
Să ai viață lungă și să zbori în înalturi
Dar numai dacă încaleci marea
Și sus, pe valul cel mai mare,
Alergi spre o moarte timpurie.
Adeseori am simțit că acest cântec m-a ținut în viață, împreună cu iubirea părinților mei, a lui Rosy Samuel și a familiei și a tovarășilor mei.
Încetinește, iepurașule, privește soarele.
Îmbrățișări,
Vijay
 | A guest post by
|