Tricontinental: Kerala a desființat sărăcia extremă
Al cincizecilea buletin (2025)
Dragi prieteni,
Salutări din partea Tricontinental: Institutul pentru cercetare socială.
Pe 1 noiembrie 2025, statul indian sud-vestic Kerala – cu o populație de 34 de milioane de locuitori – a fost declarat liber de sărăcie extremă de către Ministrul Șef Pinarayi Vijayan. Kerala este unul dintre puținele locuri din lume care a eradicat sărăcia extremă, pe urmele Chinei, care a anunțat în 2022 că a eradicat sărăcia extremă din întreaga națiune.
Izbânda Keralei e importantă din două motive. În primul rând, într-o țară în care sute de milioane de oameni încă trăiesc în sărăcie, Kerala este singurul dintre cele douăzeci și opt de state și opt teritorii unionale ale Indiei care a învins sărăcia extremă. În al doilea rând, Kerala este guvernată de Frontul Democratic de Stânga (FDS), condus de Comuniști, iar ca urmare guvernul central condus de Partidul Bharatiya Janata (Partidul Poporului Indian), de dreapta, refuză mereu să-i acorde asistență.
Athidaridrya Nirmarjana Paripaadi (Proiectul de Eradicare a Sărăciei Extreme sau PESE) din Kerala s-a construit pe decenii de lupte ale muncitorilor și țăranilor, care au dus la crearea unor puternice instituții și organizații de masă, precum și pe munca mai multor administrații de stânga. PESE a fost lansat de Vijayan - unul dintre liderii Partidului Comunist al Indiei (Marxist) - în cadrul primei reuniuni din mai 2021 a Cabinetului celui de-al doilea guvern FDS condus de el. După un proces cu criterii riguroase care se concentra pe accesul gospodăriilor la locuri de muncă, hrană, sănătate și locuire, guvernul a identificat 64.006 de familii (sau 103.099 de persoane) extrem de sărace. Pentru efectuarea acestui studiu, guvernul a folosit 400.000 de enumeratori - inclusiv angajați guvernamentali, membri în cooperative, precum și membri ai organizațiilor de masă și ai partidelor de stânga - pentru a identifica problemele specifice cu care se confruntau familiile sărace. Acești enumeratori au creat planuri individualizate pentru fiecare familie - de la obținerea accesului la programe guvernamentale și servicii publice până la locuire, îngrijire medicală și asistență sub formă de mijloace de trai - pentru a-i fortifica în lupta împotriva sărăciei. Rolul mișcării cooperative a fost fundamental în această campanie. Procesul de planificare pentru eradicarea sărăciei nu ar fi fost posibil fără rolul sistemului local de autoguvernare, rezultatul descentralizării puterii efectuată cu succes de Kerala. În momentul publicării acestui buletin, Kerala e în mijlocul unor noi alegeri locale.
În ultimii cinci ani, Tricontinental: Institutul pentru cercetare socială a colaborat strâns cu Centrul de Cercetare al Societății Cooperative pentru Contracte de Muncă Uralungal (UL) pentru a dezvolta cunoașterea cu privire la mișcarea cooperativă din Kerala. Suntem foarte mândri că publicăm studiul comun Mișcarea cooperativă în Kerala, India la o lună de la declararea eradicării sărăciei extreme de către Kerala. Studiul nostru descrie șase cooperative și include eseuri documentate și scrise de cercetători care au lucrat îndeaproape cu acestea. Unul dintre eseuri se concentrează pe Kudumbashree, o cooperativă compusă din femei cu aproape cinci milioane de membre, care a jucat un rol major în implementarea PESE.
Primul guvern democratic al Keralei, care a venit la putere în 1957, era condus de comuniști. A lansat de îndată un program de reformă agrară, inclusiv redistribuirea pământurilor, și a început să extindă accesul la bunuri sociale universale, precum învățământul, sănătatea, locuirea și bibliotecile publice. Această democratizare a spațiului rural, în combinație cu mobilizare socială susținută, a dat avânt milioanelor de locuitori ai Keralei în drumul lor spre indicatori sociali de care se minunează o lume întreagă: alfabetizare aproape totală, mortalitate infantilă și maternă foarte scăzută, speranță de viață mare și unele dintre cele mai ridicate niveluri de dezvoltare umană din întreaga Indie. Aceste investiții, construite de-a lungul câtorva decenii, au creat condițiile necesare pentru eradicarea sărăciei cu mult înaintea apariției programelor dedicate. Coaliții conduse de comuniști au guvernat Kerala în perioadele 1957–1959, 1967–1969, 1980–1981, 1987–1991, 1996–2001, 2006–2011, precum și din 2016 până în prezent. Chiar și atunci când stânga nu era la putere, mobilizarea socială realizată de stânga a făcut ca guvernele de dreapta să nu poată distruge complet aceste victorii.
Odată cu răspândirea modelului neoliberal de datorie-austeritate în anii 90, a crescut și presiunea asupra guvernului FDS pentru a revoca unele dintre aceste proiecte și a adopta privatizarea. Însă FDS a ales o altă cale. Prin Campania Planului Poporului pentru Planificare Decentralizată, lansat în 1996, guvernul a delegat 40% din cheltuielile statului către guvernele locale și le-a cerut localităților să identifice nevoi, să dezvolte programe și să aloce bugete pentru proiecte de dezvoltare. În loc să creeze un plan unic de dezvoltare și combatere a sărăciei, oamenii Keralei au construit proiecte planificate local și specifice contextului lor, care se concentrau pe emanciparea comunităților exploatate și marginalizate, inclusiv adivasi, dalit și comunitățile de pe coastă. Campania a înrădăcinat o cultură a politicilor sociale democratizate și a alimentat o rețea densă de instituții publice și cooperative - care toate au fost esențiale pentru PESE.
Când a anunțat sfârșitul sărăciei extreme în Kerala, Ministrul Șef Vijayan a prezentat PESE ca pe o continuare a acestei lungi traiectorii. Acesta a scos în evidență mai multe inițiative ce au deschis calea acestui program, inclusiv universalizarea Sistemului Public de Distribuție, care furnizează alimente și combustibil subvenționate, precum și eforturi pe termen lung pentru ca nimeni să nu mai fie fără pământ sau fără locuință, inclusiv Misiunea LIFE, care a asigurat locuințe pentru mult peste 400.000 de familii din tot statul. La acestea putem adăuga alți piloni ai modelului Kerala - scheme de stat care au extins sănătatea publică, distribuția de alimente, asistența educațională și oportunitățile de angajare, precum și cooperativele. Împreună, aceste inițiative au transformat viața socială a Keralei și au întărit caracterul mișcării sale de stânga.
Studiul nostru, efectuat împreună cu Centrul de Cercetare UL, oferă o vedere de ansamblu asupra diferitelor cooperative care au jucat un rol cheie în democratizarea economiei din Kerala. Formată în 1998 ca parte a misiunii de eradicare a sărăciei întreprinsă de stat, Kudumbashree, care înseamnă „prosperitatea familiei” în limba malayalam, este astăzi cea mai mare rețea de ajutor reciproc între femei din întreaga lume. Este construită în jurul unei idei transformatoare: dacă femeile de la nivelul gospodăriilor și al comunității își dezvoltă încrederea și capacitatea de a evalua viața economică, atunci centrul dezvoltării se poate muta dinspre instituțiile patriarhale către nevoile muncitoarelor. Fermele colective, bucătăriile comunitare, cooperativele de dezvoltare a abilităților și alte inițiative comune le-au permis femeilor din Kudumbashree să-și crească veniturile și să-și construiască puterea atât în viața publică, cât și în cea privată. Accentul pus de Kudumbashree pe solidaritate în loc de competiție și pe antreprenoriatul colectiv în loc de cel individual o diferențiază de strategiile de combatere a sărăciei centrate pe piață. Recent, guvernul din Kerala a anunțat o Schemă de asigurare a femeilor bazată pe nevoia de recunoaște valoarea muncii domestice neplătite. Femeile care se califică, cu vârste între 35 și 60 de ani, vor primi ₹1.000 pe lună. O astfel de inițiativă face parte din obiectivul mai amplu de a transforma relațiile de proprietate patriarhale din Kerala.
Kudumbashree face parte dintr-un ecosistem mai larg de cooperative care susțin lupta Keralei împotriva sărăciei. Luate împreună, aceste inițiative sunt exemple impresionante de cum, în cuvintele lui Marx, „munca salariată nu este decît o forma socială trecătoare şi inferioară, menită să dispară în faţa muncii asociate, prestate de bunăvoie, cu însufleţire şi bucurie.” (Manifestul constitutiv al Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor, n. tr.) Ele arată cum cooperativele sunt nu doar plase de siguranță pentru săraci ci și vehicule pentru planificarea democratică, progresul tehnologic și demnitatea socială.
Acestea includ:
● Societatea Cooperativă pentru Contracte de Muncă Uralungal (UL) Fondată în 1925 în nordul Keralei ca societate de ajutor reciproc pentru muncitorii din construcții care se confruntau cu excluziunea pe bază de castă, UL a devenit una din cele mai mari cooperative muncitorești din Asia, care angajează zeci de mii de oameni în proiecte majore de infrastructură. Ea demonstrează că întreprinderile controlate de muncitori pot realiza proiecte publice complexe în timp ce extind protecțiile sociale și bunăstarea colectivă pentru muncitori și pentru comunitățile dimprejur.
● Rețeaua de cooperative de credit din Kerala. Peste patru mii de cooperative de credit, cu zeci de milioane de membri, în principal din clasa muncitoare și populațiile marginalizate, operează ca „bănci populare” ce ajung în zone în care finanțele private nu o fac. Protejând de cămătari pe cei care se împrumută, înrădăcinând reforma agrară și mobilizând economiile locale - inclusiv în timpul inundațiilor din 2018 și al pandemiei COVID-19 - ele asigură baza financiară pentru eradicarea sărăciei.
● Societatea Cooperativă Centrală a Muncitorilor Dinesh Beedi din Kerala. Formată în 1969 după ce proprietarii fabricilor private de beedi (o țigară subțire, rulată manual) le-au închis locurile de muncă pentru a nu implementa noile măsuri de protecție pentru muncitori, Dinesh Beedi a devenit în scurt timp principalul producător de beedi din sudul Indiei. A obținut salarii mai mari, asigurări sociale și o viață culturală bogată pentru membrii săi, iar mai târziu s-a diversificat de la tutun pentru a păstra locuri de muncă în producția cu utilitate socială.
● Fabrica Cooperativă de Ceai Sahya. În zona de dealuri din Idukki, micii cultivatori de ceai și muncitorii agricoli au folosit Banca Cooperativă de Servicii Thankamany pentru a-și fonda propria fabrică în 2017 și a se elibera de monopolurile marilor fabricanți de ceai. Sahya procesează 15.000 de kilograme de frunze pe zi și are mai mult de 150 de muncitori, asigurând prețuri mai bune pentru aproximativ 3.500 de cultivatori și demonstrând cum micii producători pot urca în lanțul valoric și își pot apăra traiul demn.
● Societatea Cooperativă pentru Contracte de Muncă Udayapuram În Kodom Belur, un panchayat îndepărtat din Kasaragod, sătenii care se confruntau cu proprietarii feudali, funcționarii corupți și contractorii hrăpăreți au organizat o cooperativă muncitorească în 1997. De la puțin peste 200 de membri, aceasta a crescut până la aproape trei mii de muncitori-membri, inclusiv mulți adivasi, care acum realizează proiecte publice supuse unor termeni transparenți și corecți și formulează ei înșiși prioritățile de dezvoltare locală.
Luate împreună, aceste cooperative - împreună cu Kudumbashree - arată ce devine posibil atunci când converg politicile de stat, reforma socială și muncitorimea organizată. Ele fac mult mai mult decât doar atenuează loviturile pieței. Reorganizează producția în jurul nevoilor omenești, adâncesc democrația la locul de muncă și în sat, precum și ne permit să întrezărim cum arată în practică muncitorimea asociată - comunismul posibil - chiar și în condițiile aspre ale capitalismului contemporan care fac necesare programele precum PESE.
Povestea eradicării sărăciei din Kerala nu e lipsită de obstacole. Statul încă face parte din Uniunea Indiană și ca urmare e vulnerabil la vicisitudinile create de politicile guvernului de dreapta de la New Delhi. Ca în multe părți din Sudul Global, tineretul din Kerala se confruntă cu rate mari de șomaj și adeseori migrează spre regiunea Golfului Persic și în alte părți ale lumii pentru a munci. Încercările de a construi noi forțe productive de calitate, care i-ar permite statului să depășească industriile perimate, sunt împiedicate de accesul limitat la veniturile din taxe, colectate din stat de guvernul central. Cu toate acestea, continuă încercările de a depăși aceste limitări și a construi pentru Kerala o paradigmă de creștere mai robustă.
În februarie 2021, Președintele Xi Jinping a anunțat că aproape 99 de milioane de chinezi se ridicaseră din sărăcia extremă, ultimii dintre săracii țării. Această țară cu 1,4 miliarde de locuitori a atins acest țel cu un deceniu mai devreme decât data fixată de Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale Națiunilor Unite pentru 2030. Kerala și-a atins țelul cu un an mai devreme decât preconizat. Vietnam, o altă țară care se apropie de această realizare, plănuiește să pună capăt sărăciei extreme până în 2030. Nu e nicio surpriză că toate aceste trei proiecte sunt conduse de partide comuniste, al căror devotament față de emanciparea oamenilor le determină să muncească pentru a se asigura că fiecare ființă omenească poate duce o viață demnă. Eradicarea sărăciei nu este un scop în sine ci parte din lungul drum către emanciparea oamenilor - este un proiect social viu, nu un șir de căsuțe care trebuie bifate. Așa cum spunea Kwame Nkrumah, „mereu înainte, nicicând înapoi.”
Îmbrățișări,
Vijay
 | A guest post by
|