Dragi prieteni,
Salutări din partea Tricontinental: Institutul pentru cercetare socială.
Când eram la facultate, am audiat un curs predat de Friedrich Katz (1927-2010), unul dintre marii istorici ai Mexicului ai generației lui. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, tatăl lui Katz, Leo, era ziarist și făcea parte din rezistența anti-nazistă din Berlin, iar mai târziu a transportat arme din Franța în Republica Spaniolă, aflată atunci la un moment de răscruce. Când naziștii au invadat Franța, Leo și soția lui, Bronia Rein - ambii comuniști evrei -, s-au refugiat în Mexic, unde guvernul președintelui Lázaro Cárdenas deschisese ușile oricui fugea de fascism sau luptase pentru Republica Spaniolă.
Friedrich Katz a crescut în Mexic și i-a rămas recunoscător acelei țări până la sfârșitul vieții. În seminarul despre Revoluția Mexicană, ne încânta cu povești impresionante despre oamenii obișnuiți care au răsturnat Porfiriato, dictatura militară a Generalului Porfirio Díaz (1876–1911). Una dintre anecdotele mele preferate era despre ziua în care Ejército Libertador del Sur (Armata de Eliberare a Sudului) a lui Emiliano Zapata a intrat călare în Ciudad de México cu División del Norte (Divizia Nordului) a lui Pancho Villa. Cei doi au pătruns în Palatul Național din Zócalo, l-au găsit cam lipsit de confort, și au vrut să se întoarcă acasă în zona rurală Morelos (pentru Zapata) și Durango (pentru Villa) pentru a continua revoluția agrară. Katz râdea și spunea: „Și eu m-aș fi dus cu ei înapoi la țară.”
Profesorul Katz a fost primul care mi-a pus în mână un exemplar al cărții lui John Reed Insurgent Mexico (1914), una dintre marile lucrări de reportaj revoluționar, depășit ca valoare tot de Reed, cinci ani mai târziu, cu Ten Days that Shook the World (1919), despre Revoluția Bolșevică. Reed, care a petrecut timp atât cu Villa cât și cu Zapata, a inclus în lucrarea sa un capitol superb despre visul pe care îl avea Pancho Villa pentru Mexic:
Vom pune armata la muncă. În toate colțurile Republicii, vom crea colonii militare constituite din veterani ai Revoluției. Statul le va da pământuri pentru agricultură și va crea mari întreprinderi industriale pentru a le da de lucru. Trei zile pe săptămână vor munci, și vor munci din greu, pentru că munca cinstită este mai importantă decât războiul, și doar munca cinstită formează cetățeni buni. Iar în celelalte trei zile vor face instrucție militară și vor merge să învețe tot poporul cum să lupte. Apoi, când Patria va fi invadată, tot ce va trebui să facem va fi să telefonăm din palatul din Ciudad de México și în jumătate de zi tot poporul mexican se va ridica de pe ogoare și din fabrici, înarmat până în dinți, echipat și organizat să-și apere copiii și casele.
Ambiția mea este să-mi trăiesc viața în una dintre coloniile militare, în mijlocul compañeros pe care îi iubesc, care au suferit atât de mult timp și atât de profund împreună cu mine. Cred că mi-ar plăcea ca guvernul să construiască acolo o pielărie, unde am putea face șei și căpestre zdravene, pentru că la asta mă pricep; iar în restul timpului mi-ar plăcea să lucrez în mica mea fermă, să cresc vite și porumb. Așa, cred eu, Mexicul ar deveni un tărâm al fericirii.
Ce vis minunat.
Mexicul și-a câștigat independența de Spania în 1821. De atunci s-a chinuit întâi să se desprindă de sistemul postcolonial spaniol, care l-a păstrat ca exportator de materii prime ieftine, iar apoi de sistemul imperial condus de SUA, în ale cărui chingi neocoloniale rămâne încă, prin rolul rău subordonat în diviziunea internațională a muncii. În 2017, Andrés Manuel López Obrador – sau AMLO –, fostul Șef al Guvernului din Ciudad de México și de două ori candidat la președinție (2006 și 2012), a publicat 2018 La salida: Decadencia y renacimiento de México (2018 Ieșirea: Declinul și renașterea Mexicului). Acea carte, care a devenit un fel de text al campaniei lui AMLO din 2018 în urma căreia a câștigat președinția, afirma că Mișcarea de Regenerare Națională (Movimiento de Regeneración Nacional, Morena) pe care o conducea urma să ghideze A Patra Transformare a Mexicului (4T). Primele trei transformări, scria AMLO, au fost Războiul de Independență (1810-1821), Războiul Reformei (1858-1861) și Revoluția Mexicană (1910-1917). El susținea că ar fi inutil pentru Mexic să treacă printr-o președinție reformistă care să aducă doar schimbări de fațadă, când țara avea nevoie de o corecție mai profundă, mai fundamentală.
AMLO și-a ancorat planul în cele mai dramatice perioade ale istoriei Mexicului și a sugerat că promisiunea făcută de Revoluția Mexicană fusese aproape integral ștearsă de deceniile de subordonare față de Statele Unite, corupția plutocrației mexicane și o birocrație de stat care își pierduse voința politică de a apăra Constituția din 1917.
Tricontinental: Institutul pentru cercetare socială a produs dosarul cu nr. 92, Mexicul și A Patra Transformare (septembrie 2025), bazat pe cercetarea autoarelor Stephanie Weatherbee Brito (International Peoples’ Assembly) și Alina Duarte (National Institute for Political Education al Morena). În opinia mea, acesta este primul text de acest fel care plasează corect mișcarea Morena în context istoric și explică procesul social al 4T. Arată cum protagoniștii mișcării Morena au avut nevoie de treizeci de ani pentru a construi un proiect politic din lungul drum străbătut de Cuauhtémoc Cárdenas pentru a reforma politica mexicană și a reveni la politicile și promisiunile președinției tatălui său, Lázaro Cárdenas (1934–1940) – cel mai de stânga dintre cei șaizeci și patru de președinți ai Mexicului înainte de AMLO și Claudia Sheinbaum. Aceste politici - cunoscute sub numele de cardenismo – includeau independența de interferența SUA, controlul asupra resurselor Mexicului (inclusiv naționalizarea petrolului din 1938), reforma agrară (inclusiv crearea de școli rurale pentru a știrbi puterea marilor proprietari de pământuri și introducerea de unități colective de producție agrară familială cunoscute sub numele de ejidos), precum și progres social (prin extinderea accesului la educație, sprijinul pentru sindicate și respect pentru culturile indigene bogate ale Mexicului). 4T al Morenei se bazează pe principiile cardenismului de suveranitate și demnitate, reînnoite acum pentru secolul XXI. Dosarul oferă un text ușor de citit și predat pentru cei interesați de calea străbătută de Mexic: atât de departe de Dumnezeu și atât de aproape de Statele Unite (¡Pobre México! Tan lejos de Dios, y tan cerca de los Estados Unidos) – fraza rostită de Porfirio Díaz înainte de a fi înlăturat de la putere de Revoluția Mexicană.
Fiecare dintre perioadele de transformare ale Mexicului au produs de asemenea artă și cultură remarcabile, iar în cazul 4T se întâmplă la fel. Arta din acest dosar provine dintr-o serie de picturi murale numită Los Nadies, creată de Colectivo Subterráneos în Oaxaca, Mexic. Fondat în 2021 pentru a democratiza arta ca instrument de transformare socială, colectivul se inspiră din tradiția grafică a Mexicului - de la Taller de Gráfica Popular (Atelierul de Grafică Populară) la muralismul mexican - precum și de la Mișcarea Populară a Învățătorilor din Oaxaca din 2006. Inspirat de poemul lui Eduardo Galeano cu același nume, seria include gravuri și picturi murale care scot în evidență popoarele indigene și mestizo uitate sub stăpânirea colonială și sub capitalismul modern, confruntând datoria istorică față de cei marginalizați și amplificând vocile celor care cer dreptate într-un Mexic care se transformă.
În timp ce noile mișcări produc noi tipuri de artă, există de asemenea și artiști a căror operă dă voce acelor mișcări. Poetul Enrique Márquez Jaramillo (născut în 1950) a dezvoltat un stil acerb, suprarealist care oglindea răzvrătirile ce au zdruncinat Mexicul în timpul vieții lui precum și corupția birocratică înrădăcinată a diferitelor guverne care s-au succedat. În 1996, a scris Breve diccionario para mexicanos furiosos (Scurt dicționar pentru mexicani furioși), care purta în sine zvâcnirile unei populații ce trăia în mizeria atacului neoliberal. Acest spirit neînfricat a revenit în 2012, când Jaramillo a organizat Cumbre Mundial de Indignados, Disidentes e Insurgentes (Adunarea indignaților, disidenților și insurgenților) în Ciudad de México. Coaliția curentelor disidente și indignate s-a unit ca să îl aleagă pe AMLO în 2018. De aceea merită să ne întoarcem la unul dintre poemele cele mai pline de speranță ale lui Jaramillo - „Barco a la deriva” (Barcă în derivă), inclusă în colecția sa din 1982 En el caño del mundo que recaña uyuyuy (În șanțul lumii care spune uyuyuy):
Trebuie să salvăm vaporul,
echipajul,
încărcătura.
Salvați-l, voi care vă pricepeți,
care puteți liniști vălmășeala
motoarelor și urletul valurilor
cu o simplă atingere a degetelor,
cu alinarea unui zâmbet.
Nu lăsați această barcă încăpățânată în derivă
să se scufunde.
Dați-i un port unde să tragă,
îndrumați-o
către debarcaderul jilav,
și veți vedea că stinge
acest foc lacom
ce mă mistuie.
Îmbrățișări,
Vijay