Prima săptămână cu Nicușor

Încă nu i-a spus nimeni epoca renașterii?

De o săptămâna România s-a salvat de la pericolul fascist și, cu toate că președinte e doar de azi, Nicușor Dan, harnic și onest cum se recomandă, s-a apucat deja de treabă. Să recapitulăm o săptămână dintr-o capitală europeană care se comportă conform valorilor europene:

1. Primul lucru luni, președintele ales îl sună pe secretarul general al NATO, un olandez dubios pe nume Rutte, și îl asigură că România va stoarce banul din toate pietrele ei secate de austeritate și neocolonialism și va mări bugetul pentru militarizare.

2. Tot luni Parlamentul României își proiectează pe propria clădire steagul statului genocidar al momentului, în timp ce în Gaza 14.000 de copii sunt la risc de moarte prin înfometare în decursul celor 48 de ore care urmează.

3. În interiorul Parlamentului, primi-ministrul interimar asigură Israelul de toată susținerea țării noastre. (Nota redacției: nu în numele nostru!)

4. Întrebat ce părere are despre genocid, președintele ales răspunde că e important să menținem și să adâncim relațiile cu statul care execută acest genocid, pentru că, așa cum îl asigură pe Netanyahu, ne unesc chestii: tehnologie (n.r., adică tehnică militară ucigașă?), educație (n.r., adică antrenamente pentru polițiști conform tehnicilor opresive testate în Israel?), cultură (n.r., adică asuprirea popoarelor rasializate?), memorie (n.r., adică promovarea excepționalismului unui genocid din trecut și negarea genocidului actual?)

5. Prima vizită oficială a președintelui ales e în Polonia, unde merge să se amestece în alegerile prezidențiale care vor avea loc acolo în 1 iunie. Susține pe primarul Varșoviei, un candidat la președinție la fel de ambițios ca el și la fel de înrădăcinat în dreapta fană a austerității și militarizării. Înainte de mitingul electoral, se întâlnește cu primi-ministrul Poloniei, Donald Tusk, care foarte recent a semnat o scrisoare inițiată de guvernul Meloni, cu simpatii fasciste, care cere o relaxare a regulilor cu privire la respectarea drepturilor omului impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru a putea prigoni mai liber refugiații și migranții.

6. Ca să fim siguri că nu din întâmplare a dat mâna cu Tusk în exact acest moment în care Europa întețește asuprirea migranților, președintele ales face tot la Varșovia o vizită la FRONTEX, adică Agenția Europeană pentru Garda de Coastă, unde a mulțumit angajaților români pentru profesionalism. Profesionalismul FRONTEX va rămâne în istorie pentru contribuția pe care o are la creșterea numărului de refugiați înecați în Mediterană. Gărzile de coastă sub egida FRONTEX fie se fac că nu aud semnalele SOS care vin de pe bărcile improvizate cu care refugiații încearcă să ajungă în Europa, fie nu le lasă să acosteze, fie le scufundă chiar ei.

În fața indignării crescânde din partea unor segmente ale societății conectate la politica mondială și cu angajamente politice de stânga, comentariatul nicușorist contrează cu tradiționalul „nu există alternativă”:

1. la pupat în ciubotă genocidul pentru că suntem mici și departe

2. la băgat bani în NATO pentru că suntem mari și aproape

3. la înarmare, pentru că sunt bani moca de la UE pe care-i putem transfera patronilor de fabrici de armament

4. la tăiat în carne vie pentru că prea li s-a urcat la cap la oameni de la traiul cu doar trei joburi

5. la, în cele din urmă, furnizat carne de tun pentru războaiele altora, pentru că de obicei ei sunt cu tehnologia noi cu infanteria.

Cam asta a fost prima săptămână în care am rămas pe calea europeană. Și chiar am rămas, pentru că structurile europene cu care se identifică Nicușor Dan și ai lui sunt exact cele care au tolerat, susținut și finanțat genocidul în curs în Palestina, morții din Mediterană și militarizarea pentru războaiele imaginare cu Rusia. La ora la care scriem aceste rânduri, toată lumea fină din București e la sindrofia de învestitură. Din păcate asta include și persoane de la care ne așteptam să construiască o opoziție neiertătoare la politicile antisociale care se pregătesc în numele înarmării. Dar iată că trăim din nou un fel de sfârșit al istoriei, adică un consens între toate ramurile clasei burgheze. Urmările pentru clasa muncitoare vor fi, ca în anii 90, foarte grave. Soluția este să ne organizăm pentru pace, solidaritate internațională și socialism!